Declaraţiile Preşedintelui Traian Băsescu de la sfârşitul săptămânii trecute au oferit unora un prilej de a-şi exersa pasiunile retorice şi de a (re)găsi nebănuite sau îndelung camuflate simpatii monarhiste.
Ion Iliescu, cel care l-a expulzat pe Regele Mihai din ţară la începutul anilor nouăzeci ca pe un infractor ordinar, se sufocă azi de indignare. La fel, Răzvan Theodorescu, istoricul care, prin declaraţiile sale cel puţin insensibile pe tema Holocaustului, făcute în poziţia oficială de ministru al culturii, a declanşat (pe lângă nefericitul interviu al lui Iliescu din “Haaretz") decizia de a se înfiinţa Comisia Internaţionale de Studiere a Holocaustului. Crin Antonescu fierbe de revoltă monarhistă, iar Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifacist, cândva apologetul negaţionistului Roger Garaudy mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale. A uitat de fostul său coleg de la "Adevărul", Sergiu Andon, autorul unui abject pamflet intitulat "Fir-ai al naibii, maiestate!"
La mijlocul săptămânii trecute am fost plecat la Iaşi unde am vorbit, la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" despre studiul comparativ al culturii politice a comunismului. Am conferenţiat în aula acelei prestigioase in stituţii academice, mam întâlnit cu conducerea Universităţii, cu profesori, cercetători şi studenţi. Începând de joi dimineaţă, am fost asaltat cu telefoane din partea variilor reprezentanţi ai mass-media care mă solicitau sau chiar somau să mă pronunţ în legătură cu interviul preşedintelui de miercuri seară. Nu-l văzusem, am decis că este mai înţelept să mă documentez înainte de a face declaraţii publice. În plus, nu neg că sunt surprins cum aceleaşi ziare şi televiziuni care au ignorat prelegerile mele din zilele anterioare au devenit subit interesate, de o maniera adeseori insistentă, privitor la poziţia mea legată de rolul Regelui Mihai şi al mareşalului Antonescu în timpul celui de-al II-lea război mondial. De fapt, singurul subiect care îi interesează se numeşte Traian Băsescu. Voi relua mai jos punctul de vedere pe care l-am exprimat acum câteva zile ca răspuns la avalanşa mediatică ce a urmat declaraţiilor preşedintelui. În opinia mea, în primul rând, acesta din urmă a reiterat caracterizarea regimului Antonescu drept criminal şi a deschis o pistă de interpretare pe chestiunea responsabilităţii unui şef de stat în perioada deceniului patru. În Raportul Final al Comisie Pre zidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste (CPADCR) există o apreciere pozitivă a contribuţiei regelui Mihai la menţinerea de mocraţiei din Romania în perioada ofensivei comuniste pentru preluarea puterii şi distrugerea statului de drept.
Ca Preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc exprim opiniile mele şi nu am obli gaţia de a comenta opiniile personale ale Preşedintelui Băsescu. Pentru mine sunt importante opiniile oficiale ale Preşe dintelui în faţa Parlamentului în decembrie 2006 care, fără îndoială, rămân valabile şi în acest moment. Poziţia mea pe acest subiect este cea exprimată în Ra por tul Final al Comisiei Prezi denţiale pe care am condus-o. Ca profesor de ştiinţe politice şi istoric al comunismului îmi exprim rezervele faţă de stilistica exprimării.
Sunt om de ştiinţă, exprim în scris ceea ce am de spus pe subiecte istorice. Între logica academică şi cea politică există diferenţe şi nu sunt în poziţia să o judec pe a doua. Observ însă că în discuţia publică pe acest subiect s-au înregistrat numeroase derapaje, preşedintelui Traian Băsescu fiindu-i atribuite fraze şi atitudini care nu îi aparţin. Pentru o poziţie nuanţată şi echilibrată recomand articolul istoricului Adrian Cioflâncă, publicat luni în "Ziarul de Iaşi", fost membru al Comisiei Wiesel, expert al CPADCR, actualmente director de departament în cadrul IICCMER. Concluzia acestui excelent text este aceea că "o judecată despre rolul istoric al regelui Mihai I nu comportă nici eroizare neverosimilă, nici denigrare devastatoare. Regele are un profil amestecat, precum vremurile pe care le-a trăit şi deasupra cărora nu a reuşit să se ridice. Dezbaterile din ultima vreme au fost subminate de ipocrizia multora din micii meseriaşi ai marilor indignări. Am văzut plângând fals soarta regelui istorici care l-au denigrat altădată în scris, ziarişti care nu s-au delimitat de ziarele ai căror angajaţi erau în anii ’90 şi care au dus campanii groteşti împotriva regelui, fostul şef al televiziunii publice care a controlat o astfel de campanie şi care, în plus, a făcut afirmaţii negaţioniste pe subiectul Holocaustului (atribuindui acum abuziv preşedintelui Băsescu afirmaţii similare) şi politicieni care altfel nu dau doi bani pe regele Mihai. A fost foarte greu să se vadă nuanţele în această dezbatere, cum este din ce în ce mai greu să se vadă în sfera publică de la noi."
Comentariile la acest articol sunt suspendate!
