Mărturisesc că m-a amuzat imaginea celor doi pe post de cuplu dictatorial, aşa cum a formulat-o Ion Cristoiu într-una din emisiunile sale. Şi am decis să o folosesc în editorialul de astăzi, citând sursa, pentru a nu proceda aşa cum ne-au obişnuit miniştrii Educaţiei din ultimele săptămâni.
De altfel, de la lansarea USL, cei doi au ales să meargă împreună la conferinţe de presă, manifestaţii, paranghelii, emisiuni TV, doar venirea nopţii lăsându-l pe fiecare la familia şi casa lui. Forţa acestei imagini rezultă, în primul rând, din comportamentul afişat în ultimele săptămâni de cei doi tovarăşi de coaliţie, mesajelor vag echilibrate lansate de Ponta fiindu-le contrapuse apelurile isterice la distrugere formulate cu orice ocazie de liderul PNL. O contribuţie importantă o au şi rolurile asumate de cei doi, Ponta fiind decidentul, omul care anunţă toate modificările importante ce construiesc noua realitate a României după placul USL, iar Antonescu pare o gospodină preocupată de politica românească, cu ochii umflaţi de atâta uitat la televiziunile de ştiri. O gospodină care îşi doreşte mai mult, mai ales că partenerul de coaliţie a ajuns persoană importantă. Alegerile făcute de cei doi pentru a umple posturile din Guvernul României sunt pe acelaşi calapod. Prima alegere făcută de Ponta atunci când a stat la masa negocierilor a fost Finanţele. Acolo l-a pus pe Florin Georgescu, un finanţist din categoria văcăroilor, un etern etatist dedicat trup şi suflet blocării privatizărilor, dar considerat un bun specialist.
Antonescu a pus degetul pe Ministerul de Externe. Opţiunea sa, Andrei Marga, pare a nu înţelege că a trecut perioada recalificării la locul de muncă, iar politica externă a României nu se conduce după principiile filosofiei marxiste, specializarea reală a fostului rector de la Babeş-Bolyai. Ultima gafă legată de expulzarea ambasadorului sirian la Bucureşti ne arată că ministrul de Externe, preocupat să vorbească, nu a avut timp să se mai gândească, necum să citească sinteza dosarului Al-Assad, din care ar fi putut să afle care sunt problemele sensibile ce ne ţin într-o stare de expectativă faţă de evoluţiile de la Damasc. Putem continua comparaţiile analizând cuplurile Corlăţeanu-Diaconu, Plumb-Câmpean, Nica-Silaghi, dar rezultatul va fi acelaşi. Pesediştii arată mult mai profesionişti, pe când peneliştii par vag amatori, grăbiţi să pună mâna pe contracte şi posturi. Ar trebui să ia lecţii de ticăloşie de la toţi pesediştii, cu o menţiune specială pentru Dan Nica, care mai întâi creează problema, vezi cazul cu Poşta Română, pentru ca apoi să o rezolve. Cu prietenii săi de la Galaţi.
Era să uit un element important al cuplului: Tovarăşul Dan. Dispus să-i servească pe cei doi cu orice. Articole de presă elogioase pentru Tovarăşul Victor, gablonzuri pentru Tovarăşa Crin. Orice, numai să se simtă bine, să li se arate că sunt iubiţi. Mai ales că de valută nu duce lipsă… Cimentarea cuplului Tovărăşul Victor cu Tovarăşa Crin poate fi făcută nu prin intermediul miniştrilor sau a proiectelor politice. Mult mai simplu ar fi dacă şi-ar cumpăra doi câini, pe care să-i plimbe împreună, fiind cunoscut faptul că prezenţa unui animal ajută la armonizarea relaţiei între parteneri. Îi pot boteza Şarona şi Corbu. Dar eu aş fi mult mai atent la Ăla Micu, Daniel Constantin. Prea seamănă cu Ion Iliescu în tinereţe.
